pdf REGISTRULFAMILIAR-VULGARAL ORALITĂȚII ÎN TEXTUL PUBLICISTICACTUAL ROMÂNESC Популярные

Molea Viorica Chișinău,

Republica Moldova

Un segment destul de mare al oralităţii îl constituie limbajul vulgar sau familiar-vulgar, reprezentat de câteva aspecte lexicale, mai puţin gramaticale. Acest tip de limbaj este specific unui contingent de vorbitori mai puţin instruiţi, dar şi categoriilor de vorbitori cu un grad avansat de cultură care, în situaţii tensionate de vorbire, utilizează elemente familiar-vulgare nu întotdeauna determinaţi de anumite scopuri stilistico-pragmatice. Klaus Bochmann consideră „…limbajul vulgar” ca fiind „specific mai curând categoriilor sociale inferioare, cu granițe totuși destul de laxe; aproximând, limbajul vulgar poate fi considerat ca limbaj al grupelor sociale marginale.” [2] Cercetătorul V. Bahnaru declară, la fel, că „în urma analizei vocabularului licențios, indecent sau injurios constatăm că acesta este specific unor grupări sociale mai puțin cultivate.” [1, p.148] De cele mai multe ori asemenea mostre de limbaj apar în discursuri marcate de emoţii negative puternice, de supărări sau frustrări, în discuţii sau, mai exact, în ciocniri verbale violente, adică în certuri. Lexicul familiar-vulgar sau indecent este atestat şi în textele elaborate, artistice sau publicistice, cu scopuri stilistice şi pragmatice determinate. Foarte rar acesta apare şi în textele orale preponderent standard, iarăşi, urmărind anumite „surprize” stilistice, în special în talk-show-urile politice televizate, care, de regulă, au un comportament lingvistic civilizat.